inforegio europa gov.ro mdrt primaria-fagaras fonduri UE
Luni-Duminica:10.00-17.00 0268.210000 info@turism-fagaras.ro
EnglishFrenchGermanRomanian

Inventare istorice ale Cetăţii Făgăraşului

Podul, şanţul şi porţile.

1632 - Din oraş se intră prin podul vechi, pe capătul podului este o barieră, iar pe aceasta este un lanţ subţire.... Podul este podit şi încheiat cu cuie de fier ascuţite, cu măciuliile de fier, rotunde. În mijlocul podului se găseşte o poartă remorcabilă, cu scândură pe care este un zăvor cu lacăt.

1637 - La capătul exterior: Intrând în Cetate se găseşte un pod construit pe stâlpi bine legaţi, pe care pod, înaintând spre Cetate, o macara împreună cu lanţul ei. De la aceea, mai înăuntru, o poartă ridicătoare, axa ei având ţâţâni şi verigi de fier; pe ambele părţi cu două reteze de fier, împreună cu cap de retează. Lângă acea poartă este o portiţă ridicătoare, cu axă asemănătoare, cu retează şi cu cap de retează, fiecare cu verigi şi cu frânghii; portiţa e cu lanţ. La capătul interior: De acolo, mergând mai înainte, este pe poarta Cetăţii o poartă ridicătoare, făcută extrem de tare cu verigi, ţâţâni şi axa de fier, cu lanţ şi verigi de tras cu tot. Pe aceea, o portiţă care se învârteşte pe o ţâţână de fier şi cu axă de fier. Pe poartă sunt frânghii de tras.

1656 - În faţa porţii de la intrare a zidului exterior de incintă, spre stânga este o filegorie (chioşc) octogonală din scândură geluită, cu un fundament de piatră, înalt de un cot, şi acoperişul de şindrilă. Înăuntru pe lângă pereţi se găsesc 7 laviţe cu spătare vechi, pardoseala e din cărămidă, tavanul este din scânduri. Are 7 ferestre cu obloane, dar cu bordura lipsă. Ieşind de aici, tot spre stânga, spre podul cetăţii se găseşte o poartă de scândură, cu acoperişul de şindrilă, care are o uşă mică. Poarta are două aripi ... . Păşind pe pod, până la poarta din mijloc, podul e vechi, balustradele şubrede. Poarta aceasta din mijloc este din ţâţâni. Poarta are o uşă mică care se deschide spre dreapta. În (lângă) poartă, de o parte şi alta, două laviţe ţărăneşti fixate. Poarta are acoperiş din şindrilă şubred. Şanţul cetăţii de jur împrejur e pietruit, ..., în şanţ sunt ştiuci, păstrăvi. În şanţ este o luntre cu vâslele ei, de asemenea sunt şi 6 lebede. La capătul podului se deschide poarta mare. Deasupra porţii peste locuinţele pârcălabilor, este un tun mic de 12 măji, cu ghiulea de 6 funţi, toate armături sunt bune . Tot acolo, o mortieră lungă şi subţire de 6 măji cu ghiulea de 1 şi 1/2 funţi, sub stema şi numele lui Mailat, cu o roată ferecată, cealaltă neferecată.

1665 - În Cetate se intră pe trei porţi mari:
- pe poarta din afară, pe stâlpul ei e un lănţişor cu care se încuie laolaltă poarta cea mare şi cea mică, cu lacătul şi cheia aparţinătoare.
- pe cea din mijloc, de pe podul mare, care se ridică în sus cu frânghii, sunt două lacăte mari cu cheie. Lângă ea este o portiţă ridicătoare.
- pe a treia poartă mare interioară ridicătoare, sunt 3 lanţuri cu care se ridică, având 3 lacăte cu chei. Portiţa mică se deschide din aceeaşi poartă.
Între porţi, pe cuiere, se aflau: un steag albastru-alb, lăncii, cătuşe de fier pentru picioare, tobe pedestraşi, paloş cu teacă pentru călău, baros pentru spart pietre, pene mari de fier pentru spart piatră şi gheaţă, unelte agricole, târnăcoape.

1667 - Pe poarta mare interioară, pe lângă cele amintite la 1665 se mai găsea şi un „bici flagel”.

1676 - În şanţul Cetăţii sunt două case de pulbere, una acoperită cu ţiglă, cealaltă cu şindrilă. Sunt 9 lebede mari şi 4 pui. Pe marginea şanţului se află o piatră de moară. Poarta exterioară este una tare din stejar cu legături, care se deschide spre stânga la capătul podului Cetăţii, având acoperiş de şindrilă. Scândurile porţii sunt bătute cu cuie de fier, jos cu bucşea şi verigi, iar sus cu bantă de fier. Pe poarta mare este şi o portiţă pentru pedeştri, care se învârte tot pe ţâţâni şi benzi de fier. Pe stâlpul porţii mari este cuit un lănţişor din 6 verigi, cu cârlig, lacăt şi cheie. Partea stângă a porţii, până la marginea lacului, are stâlpi groşi ascuţiţi de stejar, iar în partea dreaptă, până la lac, apa podului este înconjurată cu zid de piatră. După poartă, lipită de perete, se află o căsuţă pentru drabanţi, cu acoperiş de şindrilă.

Podul.

După poartă păşeşti pe pod, care are partea de jos din legături tari de lemn de stejar, iar podeaua şi balustradele de lemn sunt cuite cu cuie de fier şi de lemn. După poarta de mijloc sunt de ambele părţi laviţe lungi din 4 scânduri. Sub pod se află o luntre.
Poarta de mijloc. Poartă ridicătoare cu bucşe învârtitoare, osie legată cu benzi de fier, ţâţâni mari şi chingi prinde cu patru cuie mari de fier. Sunt pe ea două capete de retează mari, o verigă de fier şi o frânghie groasă. În cele două laturi sunt două capete mari de retează, cu lacăt, cheie şi două învârtitoare de fier. Lângă ea este şi o portiţă ridicătoare, care are verigi de fier şi bucşea, fiind cuită cu 2 cuie mari de fier, pe care este o verigă de fier şi o frânghie de tras, un lanţ cu 6 ochiuri şi în cele 4 colţuri capete de retează din fier. Sunt în poartă, pe ambele părţi, pe pociumbi, două laviţe ţărăneşti, iar deasupra cuiere pentru muschete. Are acoperiş de şindrilă.
Pavilionul de judecată. După poarta de mijloc, înainte şi spre dreapta, este un pavilion pentru aplicarea legilor, ai cărui stâlpi din apă sunt întăriţi cu legături dese şi cuite cu cuie mari. Este podit şi tăvănit, având în interior 8 laviţe şi o masă cu picioare. Are o uşă simplă cu ţâţâni şi benzi de fier, şi 2 ferestre cu 6 table mobile.
Poarta interioară este o poartă mare ridicătoare, cu benzi de fier, cu ax şi bucşe de fier. Este făcută din scânduri groase şi bătută cu cuie mari de fier, prinsă cu 4 cuie mari de fier la chingi. Are la capăt doi învârtitori de fier, două verigi mari de fier, iar pe ele două lanţuri lungi. În mijloc este o portiţă pentru pedeştri, cu ţâţâni şi benzi groase de fier. Sub această poartă sunt două pârghii făcute din scândură de stejar, a căror lanţ ridicător este prins în bantă de fier.
De ambele părţi poarta mare are în stâlpii de piatră, fixate cu plumb negru, două capete mari de retează şi 4 ţâţâni mari de fier, împreună cu lacăt şi cheie. Sus sunt 2 scripete de aramă, prin care se învârtesc cele 2 lanţuri ale porţii ridicătoare. Intrarea porţii este podită cu lemn de stejar, iar deasupra este boltitură solidă de pe care atârnă în jos, pe ambele părţi, câte 2 verigi groase de fier, prin care obişnuiesc să treacă prăjini pe care ţin fier.

După poartă.

1637 - Intrând în pasajul porţii, de găseşte pe mâna stângă o vatră pentru drabanţi, iar în jurul ei nişte laviţe. De aici, înăuntru sunt două cămăruţe pentru drabanţi. Spre mâna dreaptă, la fel, sunt trei cămăruţe. Sub bolta porţii sunt, pe postamente de grinzi, tunuri bune şi frumoase de săcăluşe (21) şi pe postamente de fier 3 tunuri cu tir rapid.

1676 - Pe dreapta şi stânga bolţii porţii sunt 6 căsuţe asemănătoare pentru drabanţi.

Poarta Castelului.

1637 - La poartă este un pod mişcător care se învârteşte pe o axă de fier, cu 2 verigi pentru frânghii de tras. Are pe ea o portiţă cu ţâţâni şi benzi de fier.

1667 - O poartă ridicătoare, care are la mijloc, pe interior şi exterior, 4 lanţuri cu care este legată, iar în capătul fiecăruia un lacăt; se mai încuie şi cu 2 lacăte mari.

1676 - O poartă ridicătoare făcută din scânduri groase, întărită cu clapă, benzi şi axă de fier. Are pe două părţi, în capătul de sus, două verigi ridicătoare din fier. Pe ambele părţi ale porţii sunt pietre de care sunt fixate cu plumb negru două capete de retează. Intrarea era boltită deasupra şi podită jos cu lemn de stejar. În zid erau fixate 4 cuiere pentru agăţat muschete.

Bastionul Toboşar (SE).

1637 - Pe un pod făcut din lemn de stejar se urcă pe Bastion. Acest bastion şi sus este podit cu lemn de stejar. Pe acesta sunt 5 tunuri mari: 3 de 6 fonţi, unul de 7 şi altul de 10 fonţi; fiecare are câte o ladă cu 9-10 ghiulele de fier. Sub două şoproane sunt roţi de tun şi osii ferecate. Bastionul este întreg şi bun, având în colţ, făcut din piatră, un mic post de observaţie.

1656 - Pe un podeţ de lemn, se urcă spre bastionul Dobole Bastia – adică unde se bate toba. De pe pardoseala bastionului o scară de lemn cu 8 trepte şi parmalâc duce la filegoria de unde se bate toba. Filegoria e căptuşită (îmbrăcată) de jur împrejur cu scândură, acoperişul de şindrilă fiind patrulater. De asemenea, pe un scaun pentru bătut toba se găsesc câteva tobe de alarmă. De la bastionul Bathory, merge spre bastionul răposatului nostru domn (Gabriel Bethlen) se află patru berbeci de sfărâmat ziduri. Primul berbec este de 25 măji, ghiulea de 8 funţi, sub stema lui Rudolf, patul şi roţile ferecate Al doilea berbec de 32 măji, de 10 funţi, sub stema voievodului din Moldova (tot din timpul lui Mihai),. Al treilea berbec, de 25 măji, ghiulea de 8 funţi, fără stemă, patul şi roţile ferecate. Al patrulea berbec de 30 măji, ghiulea de 6 funţi, cu numele Ştiuca, sub stema oraşului Sibiu, patul şi roţile ferecate, numai că sunt tare vechi. Al cincilea este un tun bun de tir, rapid de 8 măji, de 2 funţi sub stema lui Bekes Gaspar, patul şi roţile ferecate. Al şaselea este un tun cu tir rapid, de 8 măji, de 2 funţi cu stema ,,ursului”, patul şi roţile ferecate cu toate armăturile. Podul bastionului este podit, cu trepte cu tot. Cazematele de dedesubt sunt goale.

1665 - Pe bastion se află o pereche de tobe mari din aramă, 6 tunuri mari (3 acoperite, 3 nu). Sub bastion, în cele două cazemate se află câte o mortieră. Între acest bastion şi cel cu paie (sau Szabo Janos) se află o casă boltită pentru pulbere, acoperită cu ţiglă, în care sunt: 36 butoaie cu pulbere pentru tun, 50 butoaie cu pulbere pentru muschete, 15 butoaie cu praf mărunt pentru puşcă şi pulbere pentru aruncătoare de flăcări. Într-o altă boltă sunt 20 grenade mari, 68 aruncătoare mari de foc, 348 aruncătoare mai mici, 23 cange cu coadă scurtă de azvârlit foc, 23 cu coadă lungă, smoală.

1676 - Spre dreapta era o căsuţă construită din bârne, pentru drabanţi, iar în colţ o despărţitură din scânduri cu stâlpi legaţi şi împlântaţi în postament, în care se aflau un cântar mare cu lemn ferecat, o cumpănă şi un butuc pentru tăiat carnea. Tot în colţ, construită din piatră şi cărămidă şi acoperită cu şindrilă, era o filegorie pentru toboşar, în care se afla o tobă roşie, împreună cu „bagheta” de tobă.

Latura S – exterior.

1637 - Afară, în şanţul Cetăţii, în apă, pe picioare, este construită o casă din scânduri pentru pulbere, şindrilată. Are în ea 30 de butoaie pline cu praf de puşcă.

1665 - 95 butoaie praf de puşcă pentru muschete şi puşti.

1676 - Sub casa de pulbere şi obiecte de foc, este o pivniţă boltită.

Bastionul cu paie (SV).

1637 - Atât podul de urcare, cât şi podeaua bastionului, sunt din lemn de stejar. Aici sunt 6 tunuri pe roţi, cu acoperişuri de şindrilă: unul de 4 fonţi, altul de 7, două de 10 şi alte două de 25 fonţi. Fiecare cu ghiulele, axe şi paturi ferecate, linguri pentru praf de puşcă şi bare pentru încărcat tunurile.

1676 - Are în colţ, ridicată din piatră, o filegorie de observaţie, cu acoperiş de şindrilă, spre care se urcă pe o scară de lemn. Mai sunt o râşniţă pentru sare şi o căsuţă pentru drabanţi.

Zidul vestic.

1637 - Pe zidul vestic sunt mortiere pe roţi (3), având în mijloc un tun cu tir rapid.

1676 - Era casa „solidă” a arsenalului, cu etaj.

1665 - Sunt 6 tunuri mari acoperite, având toate cele necesare. În cazemata de dedesubt este un tun bun de 7 funţi, cu cele necesare; în a doua se află un mortier mic, complet.

Bastionul cu streaşină/jgheaburi (NV).

1637 - Sunt 5 tunuri mari pe roţi, având în cutii câte 10 ghiulele; au acoperişuri şindrilate. În colţul bastionului este un post de observaţie făcut din lemn. Este podit cu stejar. Pe zidul nordic se află o casă pentru pulbere, acoperită cu ţiglă şi construită în umplutura dintre cele două ziduri (avea 51 butoaie cu pulbere).

1656 - Pe bastionul al treilea zidit de răposatul nostru domn este un tun nou cu numele de ,,Privighetoarea”, de 35 măji, de 10 funţi sub stema acestuia, toată armătura este bună nouă, ferecată. Al doilea berbec spărgător de zid are 20 măji de 6 funţi sub stema acestuia, toată armătura nouă şi ferecată. Al treilea berbec are 20 măji, 6 funţi, sub stema dânsului, toată armătura nouă şi ferecată. Al patrulea berbec nou de 20 măji, 6 funţi, sub stema dânsului, toată armătura este nouă, bună şi ferecată. Al cincilea tun vechi este de 25 măji, 6 funţi fără stemă, toată armătura este bună şi ferecată. Jumătate parte a acestui bastion este podit din nou, împreună cu scările lui. În cele două cazemate de sub acest bastion se află cuptoare de încălzit. În cazemata de încălzit e o mortieră mare şi veche de 20 măji pentru ghiulele de piatră de 30 funţi, toată armătura este bună şi ferecată.

1665 - Sunt 8 tunuri mari, acoperite, şi un berbec mare ferecat pentru bătut stâlpi de pod. În cazematele de dedesubt sunt un mortier mare şi un tun mare.

1676 - Sub acoperiş de şindrilă, se află o filegorie pentru observaţie, construită din piatră, spre care serveşte o scară de lemn. Sunt şi două râşniţe/morişti pentru măcinat sare şi un berbec pentru bătut stâlpi. La ziduri este o căsuţă lipită pentru drabanţi, acoperită cu şindrilă.

Bastionul ”de baterie”/”de tragere” (NE).

1632 - Pe bastion sunt patru berbeci vechi, de sfărâmat ziduri.  Primul tun e de 50 de măji, cu ghiulea de 25 de funţi, cu stema lui Ferdinand. Al doilea berbec este de 23 de măji, cu ghiulea de 6 funţi, tot sub stema lui Ferdinand, capul şi roţile sunt bune, ferecate cu toată armătura. Al treilea berbec este de 24 măji, de 6 funţi cu numele de Şoimul, sub stema voievodului Mihai, corpul şi roţile sunt bine ferecate cu toată armătura. Al patrulea berbec de 30 de măji, sub stema Balthazar Bathory, toate armăturile sunt bine ferecate. Sub cazemata de sub acest bastion sunt două mortiere de câte 3 măji, în care intră ghiulea de piatră de 3 funţi. În această cazemată sunt şi scuturi vopsite.

1637 - Sunt 5 tunuri mari cu ghiulele în lăzi. Fiecare are afet, roţi, linguri şi bare pentru încărcat. Mai sunt 4 bombarde: una cu 16 ţevi, două cu 7 ţevi şi una cu 5 (toate cu roţi şi afet). Toate sunt acoperite; într-unul din şoproane se afla un cazan mare de fiert salitru, două perechi tobe de aramă – una mare, cealaltă mai mică – şi o tobă de infanterie. În colţul bastionului este un mic post de observaţie şindrilat. Sub bastion, sus, sunt două cazemate mici în care se află două mortiere cu afet şi roţi.

1665 - Sunt 6 tunuri mari complete, iar sub bastion, împărţit în 2 cazemate, sunt 2 mortiere.

Turnul Temniţă.

1665 - Temnicerul avea în îngrijire 57 perechi cătuşe pentru picioare (unele cu verigi mari, lacăte şi chei), un butuc mare (cu lacăte la cele 2 capete şi lănţişor), 3 securi cu coadă. Pe turn se aflau două mortiere cu ghiulele de tras.

Turnul Thomory.

1665 - Pe turn sunt 3 mortiere mari, cu ghiulele.

Turnul Roşu.

1665 - În partea de mijloc a „turnului cu orologiu” sunt 30 ghiulele de fier şi un mortier, iar în partea de sus sunt două tunuri mari cu tir rapid şi 2 mortiere rotitoare.

Turnul Pestriţ.

Pe acesta nu se afla nici un fel de obiect de tras.

Arsenalul de Jos la 1665.

Cuprindea: 4 tunuri mari, o mortieră mare şi 3 mai mici, 3 tunuri ferecate, 3 cazane mari pentru fiert salitru, 2 ceaune pentru turnat răşină, 7 lăzi mari, lungi, pentru transportul obiectelor de foc, 450 ghiulele pentru „tun bărbos”, 26 ghiulele de 30 funţi, 697 de 10 funţi, 479 de 7, 507 de 5, 3.600 de 3 funţi etc. În total, 18.775 ghiulele pentru „bărboşi”.

Arsenalul de Sus la 1665.

Pe postamente sunt 133 „bărboşi”, 180 de muschete, puşti mari, puşti ienicereşti, puşti de Tetsen, carabine, puşti Korompaki, tun din aramă pentru pedestraşi, un paloş de foc, 4 stindarde pentru pedeştri, 2 stindarde scurte pentru călăreţi, lăncii diferite şi sute de vârfuri de lăncii, flinte, halebarde, săbii, paloşe, scuturi, zeci de mii de gloanţe etc.

1637: Pe vârfurile turnurilor Castelului se aflau câte un glob de aramă aurită.

Curtea Castelului.

1637 - Curtea/”Piaţa cetăţii” era pavată cu piatră. În mijloc, sub un acoperiş de şindrilă aşezat pe patru picioare, se afla o fântână zidită din piatră, cu 2 găleţi, lanţ şi scripete din aramă.

1676 - În mijlocul „pieţii” din cetatea interioară se află o fântână cu izvor bogat, căptuşită cu piatră, sub un acoperiş bine şindrilat, care funcţionează cu o găleată de fier cu funie. Piaţa cetăţii toată chiar acum este pavată cu pietre de râu şi în colţul dinspre Casa sameşului (NE) are un canal prin care se scurg „pocitul”(?), noroiul şi lăturile în şanţul Cetăţii.

Grajdurile (N-NE).

1637 - Aveau fierărie cu vatră de piatră. Mulţi cai şi tineret. Şopron pentru căruţe: 4 furgoane cu coviltire pentru 5-6 cai, o sanie mare din scânduri.

1676 - Este dinspre partea de nord a Cetăţii, sub acoperiş de şindrilă, pe picioare legate, un podeţ pentru pedeştri, care serveşte spre grajduri. Parmalâcul nu este podit. De aici, în partea de răsărit a grajdului de piatră este casa potcovarilor/fierarilor.

Tot în zonă (NE şi E), se afla casa vameşului, casa vămii, casa cerealelor, două gropi cu gheaţă (acoperite cu paie), intrarea în Ciutărie („Grădina cu sălbăticiuni”).

Cetatea husarilor (la N de şanţul Cetăţii).

Este menţionată în trei inventare 1632, 1637 şi 1656, şi era situată la nord de cetate, lângă şanţ, fiind accesibilă dinspre cetate prin poarta secundară (latura de nord) şi podul din dreptul ei. Clădirile care o compuneau formau un plan U larg, cu deschiderea spre cetate şi cuprindeau o şură de căruţe pe latura apuseană, grajduri pe cea nordică şi un atelier de fierărie pe cea nordică. Toate aceste clădiri aveau aceeaşi lăţime şi cuprindeau şi o prispă, spre curte, cu excepţia şurei de căruţe. Grajdurile erau boxe individuale pentru cai, aşezate pe ambele părţi ale unei circulaţii centrale. În mijlocul curţii era o fântână. Aceste clădiri erau înconjurate pe trei laturi de o palisadă, la un stânjen de clădiri, pentru a permite circulaţia mai uşoară a soldaţilor, având înălţimea de patru stânjeni, un drum de strajă la interior şi două turnuri la colţurile nordice (şi ele de lemn), în care puteau sta 25 de soldaţi. Cea de-a a patra latură era constituită din şanţul cetăţii.
Pe latura răsăriteană, lângă şanţ era poarta principală în două canaturi, având deasupra ei o ,,casă de vatră”, în care puteau lua masa 20 de persoane.
Această cetate a husarilor este distrusă de asediile otomane, pentru că inventarul din 1676 nu o mai aminteşte. În planul din 1691 sunt menţionate ruinele ei sub numele de ,,stallone demolate”.