inforegio europa gov.ro mdrt primaria-fagaras fonduri UE
Luni-Duminica:10.00-17.00 0268.210000 info@turism-fagaras.ro
EnglishFrenchGermanRomanian

Gastronomia în Ţara Făgăraşului

    România este o tara cu o bogata tradiţie culinara. Apropiata de rădăcinile sale ţărăneşti, bucătăria româneasca se preocupa înainte de orice de a hrăni si mai puţin de a împinge la visare. Acest lucru nu împiedica unele rafinamente si subtilităţi datorate îndeosebi unei adaptări perfecte la biotopul sau. Pentru a descoperi cu adevărat universul indescriptibil al savorilor româneşti, trebuie sa luaţi masa la prieteni bine aleşi. Bucătăria familiala în sine constituie o minune în comparaţie cu pretenţiosul si sordidul pe care marea majoritate a restaurantelor le oferă.

    Se poate vorbi de existenta mai multor bucătarii în România. Chiar daca marile teme sunt comune întregii tari (mămăliga, ciorba, sarmalele, cozonacul, chiftelele, precum si anumite brânzeturi ca urda si caşul), fiecare regiune îsi aduce în mod semnificativ contribuţia la varietatea culinara oferita de bucătăria româneasca.

    Bucătăria specifica Transilvaniei se aseamănă mult cu natura ţăranilor din aceasta regiune : viguroasa, fara dezordinea frământărilor, ea se consacra atingerii scopului sau într-un mod eficace sa potolească foamea.

    Aceasta bucătărie ce se potriveşte cu asprimile iernii, nu străluceşte printr-o fineţe extraordinara. Cu toate acestea, produsele sale au o ţinuta aparte, ce tine de sinceritate si simplitate.

    Porcul exercita o nemiloasa si interesanta dictatura, ceea ce face spiritele mai sucite din fire sa creadă ca acest lucru se datorează prezentei saşilor în regiune timp de mai multe secole. Preparatele din carne de porc specifice regiunii sunt : câmatul, cartabosul, toba, slănina afumata. Maghiarii au adus si ei o adiere de fantezie si de paprica în prepararea cărnii de porc. însă, cele care, prin talentul lor, salvează Transilvania de la o tragedie culinara sunt bucataresele românce.

    Ţăranul din aceasta regiune este foarte pragmatic. El lucrează din greu si în condiţii aspre ; prin urmare, el trebuie sa se hrănească pe potriva. Masa sa este consistenta, rustica, de o rafinata simplitate si, nu în ultimul rând, delicioasa. Mâncăruri ca mămăliga cu brânza si slănina sau papara merita sa fie cunoscute, ele întruchipând o anumita filozofie a vieţii. Mesele românilor din inima munţilor reflecta în fapt inventivitatea si simplitatea acestora.

    Perioadele lungi de post de dinaintea Crăciunului si dinaintea Pastelui imprima un ritm aparte vieţii multor locuitori ai regiunii. Ele constituie o ocazie unica pentru a descoperi o bucătărie vegetariana uluitoare prin varietate. Unul din felurile de mâncare caracteristice acestor perioade este fasolea frecată , servita cu felii de ceapa roşie puse în ulei sau murate în oţet sau saramura. O farfurie mica de fasole frecată este suficienta pentru a fi satul, căci - prin sobrietatea si umilinţa sa - acest fel de mâncare predispune la meditaţie. în afara postului, fasolea frecată poate însoţi fara complexe o friptura de porc la cuptor.

    Majoritatea femeilor din zona va pot ajuta sa înţelegeţi ca ciorba nu se rezuma la respectarea unei reţete. Ciorba este mai rnult decât apa, sare, legume, ierburi, oua, carne si smântână. Ceea ce le leagă si le asezonează pe acestea este spiritul acestei regiuni, spirit ce dăinuie undeva între gradina si pădure.

    Mămăliga este, la rândul ei, unul dintre felurile de mâncare specifice bucătăriei româneşti. In zona Transilvaniei, unii tarani obişnuiesc sa amestece faina de porumb cu cartofi zdrobiţi, ceea ce conferă mămăligii un gust deosebit. Aceasta varianta a mămăligii dacice însoţeşte foarte bine pestele, ciupercile, carnea cu sos. Poate fi servita si doar cu smântână si brânza alba. Coapta cu brânza si slănina, ea este nu numai delicioasa ci si suficient de hrănitoare pentru a îndestula ţăranul care lucrează pe câmp.

    Sarmalele constituie o mâncare clasica a bucătăriei carpato-balcanice. Ele se consuma în orice anotimp, în orice situaţie. Unii le consuma calde, alţii le prefera reci. Varianta româneasca de sarma este servita calda si învelita într-o gama larga de frunze : de varza proapata sau murata, de vita-de-vie, de sfecla, de loboda, de podbal. Pentru a rezuma, sarmaua este un fel de frunza umpluta ce se poate tine în palma si a cărei mărime variază în funcţie de regiune. Este de preferat sa fie mai mica deoarece poate fi mâncata dintr-o înghiţitura. Prin definiţie, sarmaua este o mâncare de sărbătoare. Insa, în timpul postului, umplutura sa poate fi formata din vegetale. Sarmaua vegetariana este preferata de unii deoarece ea nu este la fel de grasa ca cea din carne.

    Zacusca este unul din mijloacele prin care gospodinele dispun de legume pentru iama sau dau un gust aparte lungilor posturi de Crăciun si de Paşti. Ea reprezintă un amestec de legume (în principal vinete, gogosari si ardei) care sunt mai întâi coapte, iar apoi fierte îndelung. Nu exista o regula pentru acest preparat ; se poate utiliza ce avem la îndemâna : ciuperci, morcovi, conopida... Exista si alte feluri de mâncare specifice perioadei postului si care dau o savoare deosebita meselor ţărăneşti : mămăliga fierbinte cu compot de prune uscate ; ciorba de chimen ; mâncare de prune uscate cu sos dulce.

    Brânzeturile. Tara Făgăraşului este numita adesea « tara brânzei ». Caşul , urda , telemeaua , laptele si smântână păstrează în ele aromele plantelor de pe pajiştile muntoase.

    Cozonacul. Acest sortiment culinar este permanent prezent de sărbători, la aniversari sau înmormântări. Diferenţa de gust a cozonacului este data nu atât de specificul regiunii, cât de mâna bucătăresei, stabilitatea căldurii din cuptor si umplutura cu care se garniseşte interiorul : pasta de nuci sau de mac, stafide, rahat sau bucatele de ciocolata.

    Un ospat pentru gurmanzi pregătit după specificul zonei ar putea consta în: supa de găina cu taitei; sarmale; miel umplut, preparat la cuptor sau la frigare; pastrama de oaie; vânat pregătit după reţete vânatoresti; păstrăvi pane sau la grătar.

    Un meniu pentru vegetarieni ar putea include: hribi pane cu urzici facaluite; salata de leurda ; ciuperci murate; bulz (straturi de rnamaliga, brânza si smântână puse la cuptor).

    In România, cultura vinului are o tradiţie de secole. Vinurile româneşti sunt extrem de aromate. Ciorba, sarmalele, precum si rnulte alte preparate locale pe baza de carne de porc pot fi însoţite cu succes de un vin roşu sec.